- a nu avea importanţă
- to be of no importance / consequencenot to matter in the least / all that muchto stand for nothing.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea importanţă
Look at other dictionaries:
avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… … Dicționar Român
cântar — CÂNTÁR, cântare, s.n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutăţii unui obiect sau a unei fiinţe, de obicei a unei mărfi. ♢ expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanţă. ♦… … Dicționar Român
plan — PLAN, Ă, (I) planuri, s.n., (II) plani, e, adj. I. s.n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuţie metodică a părţilor componente ale… … Dicționar Român
importa — IMPORTÁ1, impórt, vb. I. tranz. A aduce în ţara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer. Trimis de gall, 02.06.2008. Sursa: DEX 98 IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I … Dicționar Român
cumpănă — CÚMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format… … Dicționar Român
păs — PĂS, păsuri, s.n. Durere (sufletească) greu de suportat; suferinţă, chin; necaz, supărare; grijă; împrejurare dificilă, impas. *. loc. adv. Fără păs = nepăsător; indiferent. – lat. pensum. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂS s. 1.… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… … Dicționar Român
lucru — LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… … Dicționar Român
